Calatoriile unui cocor in Japonia - Day 3 - Kyoto


Cocorul a inceput o noua zi cu o calatorie cu metroul si tramvaiul mov pana in vestul orasului Kyoto, in zona Sagano (Arashiyama).



 In statia de destinatie, cocorul si-a citit omikuji-ul cumparat cu 100 de yeni pentru a vedea daca va avea sau nu noroc in viitorul apropiat. Se pare ca avea un noroc nici prea prea nici foarte foarte, si-ar fi facut o multime de dusmani cam brusc asa... dar va bucura o multime de oameni cu povestile sale. Mai scria si de culoarea norocoasa si despre dragoste, dar sa nu insistam prea mult. Oricum, a putut sa pastreze omikuji-ul ca amintire si nu a trebuit sa-l lege de un copac pentru a alunga ghinionul.




Prima vizita a fost facuta la templul zen Tenryu-ji.Acesta a fost construit in 1339 de catre shogunul Ashikaga Takauji in cinstea imparatului Go-Daigo, pe care tocmai il tradase cu putin timp inainte ca imparatul sa moara. Acesta a fost modul shogunului de a imbuna spiritul celui decedat, ca sa nu cumva sa se razbune pe el de pe lumea cealalta. Nu stiu cat de incantata a fost familia imparatului de acest lucru, dar cu siguranta turistii sunt tare fericiti sa-si bucure privirile cu minunatiile de pe domeniu.




Templul tot a ars de mai multe ori si a fost reconstruit de-a lungul anilor. Singura parte care a supravietuit in forma sa originala e gradina, creatorul ei fiind celebrul designer de gradini Muso Soseki.




De la templu, cocorul a luat-o pe calea bambusilor. Cu toate ca nu e urs panda, a avut mereu o afinitate pentru bambusi, asa ca a fost tare fericit sa se plimbe printre ei nestingherit... aaa foarte stingherit de sutele de turisti ce-si intepeneau gaturile privind mereu in sus.





S-a odihnit pe covorul de muschi.



Si si-a delectat privirile cu irealele culori de momiji proiectate pe cerul albastru.


A admirat Kyoto mai de la  inaltime.




Si a savurat un matcha pe bancuta la casa de ceai de langa vila Okochi Sanso.


A plecat apoi intr-o calatorie de-a lungul apei si a traversat podul Togetsukyo pentru a ajunge la parcul de maimute Iwatayama. Drumul spre parc trecea prin curtea unui mic templu cochet, si apoi urca pana pe un deal de unde aveai o priveliste panoramica asupra Kyoto-ului.


 

Bietul cocor, de-abia a scapat din mainile dragalase dar dusmanoase ale maimutelor macao, care l-au vazut ca vrea sa manance un biscuite.





Dupa atata plimbat, cocorului i se facu foame, asa ca se delecta cu mancarea de la o autoservire cu etichete intr-o singura limba, si nu cea de circulatie internationala.


Toamna e toamna, asagao e zorea.




Si iar se mai intalni cocorul cu ceva surati de-ai lui, desenati de data aceasta, pe o farfurie uriasa din portelan.


Comentarii

Postări populare